Inca o poveste Ep.1

"Martie în orice luna era un vis real."

Maurice nu se aștepta la nimic bun de la acea luna.Monotonia îl sufoca și ii reteza speranța ca ceva bun o sa se întâmple,însă când se aștepta mai puțin apare "minunea".O tipa intra în vorba cu el și ii spune ca are contactul de la un prieten comun.Mici glume,descrieri personale,potriviri de caracter și pt început totul era ok.Tipa,Anabela,căci asa o chema era din Montrouge sudul Parisului iar el era din Saint-Ouen capătul opus al orașului,însă de la început au fost de comun acord ca asta nu este un obstacol.Destinul a decis ca după multe conversații online sa se vadă.Parisul era în sărbătoare iar tinerii petreceau prin cluburi,terase,cafenele.Maurice o întreabă pe Anabela cum o sa petreacă iar ea ii răspunde ca se afla deja într-un club din centrul Parisului.Maurice se gândește ca e o ocazie buna sa o vadă pe Anabela și ii transmite ca o sa fie prezent la petrecere.Dupa 20 de minute cei doi erau fata în fata.La început,Maurice,timid se integrează în atmosfera și începe sa interacționeze.Însoțită de 3 prietene Anabela era în largul ei.Lui Maurice însă ii trebuia puțin timp sa cerceteze terenul unde o sa "vâneze" prada.Era un băiat subtirel,înalt,șaten cu ochii verzi, de o frumusețe mai mult feminina decât masculina.Ea,o fata de statura medie,bruneta,cu ochii negrii și mari,și buze cărnoase.S-au plăcut încă de la primele priviri aruncate unul asupra celuilalt.Timpul trecea repede în prezenta ei,se simțeau bine,râdeau,glumeau și se adorau din priviri.Seara trecuse fulgerător și afara se crăpa de ziua.Soarele își făcea încet,încet apariția pe orizontul de un albastru pur.Ajunși în fata casei ei cei doi își iau rămas bun printr-un sărut amical pe obraz.

Din păcate povestea n-o sa mai continue ... Explicația o aveți în comentariul dat de Bratu Marius-Cosmin.

PS: 50%adevăr,50%imaginație.

Dragostea este spațiul și timpul măsurate cu inima. - Marcel Proust