86 dosare penale întocmite de poliţiştii prahoveni pentru deţinere şi comercializare ilegală de articole pirotehnice

Având în vedere starea de pericol existentă privind deţinerea, manipularea sau alte operaţiuni cu obiecte artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice, efectuate fără drept de către persoanele fizice sau juridice neautorizate, poliţiştii prahoveni au continuat activităţile de asigurare a unui climat de ordine şi siguranţă civică, precum şi pentru prevenirea producerii unor accidente sau pagube materiale pe fondul folosirii necorespunzătoare sau ilegale a obiectelor artizanale.
În acest context, poliţiştii prahoveni au continuat activităţile de depistare a persoanelor care încalcă prevederile Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive prin comercializarea unor obiecte artizanale şi de distracţie.
Astfel, în perioada 30.12.2011 – 2.01.2012 au fost întocmite 86 de dosare penale pentru deţinere şi comercializare ilegală de articole pirotehnice, fiind ridicate în vederea confiscării 25.058 bucăţi articole pirotehnice.
Exemplu:
În urma activităţilor desfăşurate de poliţişti din cadrul I.J.P. Prahova – S.A.E.S.P., în cooperare cu I.G.P.R. şi cu sprijinul tehnic al D.G.I.P.I. şi S.I.P.I. Prahova, în ziua de 30.12.2011 au fost efectuate mai multe percheziţii domiciliare în Prahova şi Bucureşti, la locuinţele unor persoane suspectate de comercializarea ilegală a obiectelor de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice.
În urma acestor activităţi au fost identificate şi ridicate în vederea cercetărilor, următoarele bunuri:
- 5 tone de materiale pirotehnice
- 15 arme cu aer comprimat
- 92 cartuşe de vânătoare
- 4.200 euro
- 60.000 lei
În cauză sunt cercetate 9 persoane din care doi cetăţeni chinezi, pentru nerespectarea regimului materialelor pirotehnice şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
Poliţiştii continuă cercetările sub directa îndrumare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a persoanelor cercetate.
Din păcate, în perioada menţionată au avut loc două incidente cauzate de nerespectarea regimului obiectelor de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice, două persoane fiind rănite uşor :
La data de 31.01.2011, în timp ce se afla în faţa blocului unde locuieşte, B. Ştefan din Mizil a fost lovit de un obiect pirotehnic în zona capului, suferind leziuni care au impus transportarea lui la spital.
După ce l-a lovit pe B. Ştefan, obiectul pirotehnic a ricoşat în peretele blocului, unde a explodat. Victima nu a observat persoana care a aruncat obiectul pirotehnic.
Acesta a declarat că nu formulează plângere prealabilă, în cauză întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Cel de-al doilea incident a avut loc la data de 1.01.2011, în jurul orei 0.30, când K. Ana Maria, din Bucureşti a sesizat poliţiştii din Sinaia despre faptul că în timp ce se afla pe terasa unui hotel din staţiune, a fost lovită de părţi ale unui obiect pirotehnic manevrat necorespunzător de un necunoscut.
Poliţiştii l-au identificat pe bărbatul respectiv, cercetările fiind continuate în cadrul unui dosar penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală.

Sursa: StiriPrahova.ro

Lumea romaneasca la 1900

„Semnat I.L.. Caragiale”






Nimic mai plin de farmec decât o plimbare pe căile ferate române la 1900 în compania lui I.L. Caragiale. Cu opriri la Ploiești, la C. Dobrogeanu-Gherea, la Câmpina lui N. Grigorescu, la Sinaia, la Mariile lor Carol si "madam Carol", sau, dacă o luai spre Buzău, la Mizil, la amicul sau Leonida Condeescu.
In orice parte ai lua-o, dai peste marele scriitor și o faci, ca sa zicem asa, mergând cu trenul.
Evident, cu oprire la Mizil, unde prietenul sau, Leonida Condeescu era primar (a fost intre 1899-1905). Un primar care avea doua idei, nebune amândouă: sa facă un teatru la Mizil și sa obțină ca expresul de Berlin sa oprească un minut și la Mizil, iar pe tăblițele vagoanelor sa stea scris București-Breslau, via Mizil (Condeescu a avut și o alta idee nebuna, la 8 ianuarie 1908: sa se arunce in fata expresului acesta în chiar gara din Mizil. Un personaj de literatura, nu intâmplator prezent de atâtea ori în scrisul lui Caragiale!).
La Ploiești, desigur, în orașul adolescentei sale, Caragiale se oprea mai întâi în gara, unde avea vad, chiar la restaurantul acesteia, C. Dobrogeanu-Gherea. Gherea ii era prieten, protector și uneori ii dăruia scriitorului câte un mic stipendiu. Ca atunci când criticul și patronul restaurantului gării ploieștene manifesta intenția sa scoată revista "Literatura și știință" (o și editează), iar pentru aceasta cere colaborări la prieteni: lui Vlahuta, lui Delavrancea și, firește, lui Caragiale. Dramaturgul uita sa-i dea articolul și Gherea îl abordează în restaurantul sau de la Ploiești: "Bine, bre, omule, toți la câți m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei sa-mi dai si tu o bucata?" "Ce sa-ți dau, ce sa-ti dau? Cum crezi tu ca are cineva chef de scris, când intra seara în casa și foc nu, ciai nu, tutun nu?" Gherea înțelege și ii oferă 1.000-2.000 de lei. Contra articolului, firește. Dar articolul tot nu vine și apostrofa lui Gherea nu întârzie. Ca și răspunsul lui Caragiale: "Bine, ma, Costică, acum foc am, ciai am, tutun am, ce-mi mai trebuie sa mai scriu, ma?"
Se pare, cum George Călinescu ne-o spune, ca Gherea ii da ideea lui Caragiale sa deschidă și el în antrepriza un restaurant. Si îl închiriază pe acela din Buzău, unde nu va avea însă mai mult noroc decât avusese cu berăria Mihalcea et Caragiale din strada Gabroveni în 1894. Pentru ca "se bea mult la berăria lui Caragiale, dar se plătea puțin...".
Clienții lui Caragiale din gara din Buzău nu erau nici moftangii, nici chilipirgii, dar nici buni platnici. Doar ca s-a mai îmbogățit literatura româna cu un catren al marelui dramaturg, care făcea haz de necaz: "Il admir pe Caragiale/ Negustor de băutură/ Face și literatura/ Insa... nu face parale/ Semnat I.L. Caragiale". La Sinaia, Caragiale vine adesea. La "Viata Româneasca" circula chiar anecdota potrivit căreia scriitorul s-ar fi dus odată chiar la Peles, unde a solicitat audienta lui Carol pentru a-i cere o suma de bani. "D-ta nu știi, dle Caragiale, ca regii nu împrumută bani?", i-a răspuns regele, care totuși l-a întrebat pe scriitor de câți bani avea nevoie. Caragiale i-a răspuns ca ar fi avut nevoie urgenta de 1.500 lei. Regele i-a trimis a doua zi 3.500, pentru ca aflase ca de chiar atâția bani avea nevoie.
Multe dintre personajele lui Caragiale se plimba cu trenul. Chiar multe. In C.F.R., Acceleratul nr. 17, Domnul Goe, O zi solemna, Tren de plăcere, Bubico, Întârziere, 25 de minute ... Si autorul la fel. Pâna și ultimul drum, aducerea în țară de la Berlin în 1912, tot cu trenul se face, trupul sau fiind purtat dintr-o gara în alta. In glasul roților de tren trece Caragiale prin prea puțin simțitoarea noastră aducere aminte.

Sursa:ZF.ro