"Prieteni"

"Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii." Cercul de "prieteni" s-a micșorat,din prieteni au devenit amici sau cunoștințe.In ziua de azi fiecare trage pt el,fiecare vrea sa-i fie lui mai bine și pt asta ajung sa folosească anumite metode urate,neortodoxe,de neînțeles. Înconjurat de prieteni falși,de curve de gen masculin cu chip angelic am decis sa fiu mai atent cu anturajul și sa păstrez o distanta fata de anumiți indivizi relativ sigura. Ești bun doar când au nevoie de ceva de la tine,sau când se folosesc de tine, în rest, hârtie de șters la fund.O sa-mi păstrez cercul de prieteni care ii am și o sa fac ca legăturile dintre noi sa fie și mai strânse.Cartierul îți oferă multe lecții de viata.Pana data viitoare: Sănătate și virtute s-avem bani,s-avem ce ... bea :))

File de poveste

Iunie 2009

"M-am gândit sa-mi "vărs" gândurile pe blog... sa le transcriu ca nu cumva sa le uit sa rămână întipărite undeva sa le vadă toată lumea pana când blogul o sa dispară și n-o sa le mai vadă nimeni,nici tu,nici ei,nici măcar eu ...
Te-am cunoscut,mi-ai plăcut,începutul chiar dacă a fost ca o gluma,ca o joaca nevinovata de copil a fost atât de inocent și de timid încât mi-a plăcut la nebunie... ești speciala nu precum celelalte fete și nu ma întreba ce vad eu special la tine pt ca numai eu pot sa vad asta și nu pot sa-ți spun ... întâi a fost virtual (nu-mi place cuvântul asta,nu știu care-i motivul dar nu-mi place) dar apoi a venit și ziua aia în care am fost face 2 face ... ziua în care era sa zbor la doamne,doamne de parca El nu vroia sa ajung la clipa în care o sa te vad,de parca vroia sa-mi fure bucuria asta... dar n-a fost asa și m-a lăsat pe pământ (Dumnezeu ma iubește,Duminica ma duc la Biserica sa aprind o lumânare ) m-a lăsat pe pământ s-o vad pe Lucu am ajuns ... te-am așteptat .... inima îmi bătea tare,tot mai tare de parca îți auzeam pașii apropiindu-se ... (eram cu gândul la ceea ce mi se putea întâmpla și asta ma făcea sa-mi mai treacă din emoții ) ai apărut ... timpul parca a stat în loc,vorbeai la telefon (busy woman) ahhhh "iar vorbește la telefon" îmi spuneam în gând,dar vai ce dulce e și ce falcute are clar ... s-a terminat convorbirea,am început sa vorbim ... vai dar ce discuții aprinse,îmi place cum povestește,rade ... o fac sa rada (asta îmi place cel mai mult),timpul trece ?i nu-l simțim,vremea nu ne da pace,ea face pe prevăzătoarea și spune ca n-o sa ploua,repeta aceste cuvinte în dorința de a nu se întâmpla asa,asta îmi doream și eu pt ca îmi doream sa mai stau cu ea,ne simțeam bine ( cel puțin asa cred eu ) tot nu vor sa ne dea pace și parca tot mai amenințători se aproprie de noi acești nori întuneca?i care aduc energie negativa ... ma uit la ceas,ma mir,au fost 2 ore care au trecut foarte repede dar care au fost foarte plăcute în prezenta ei,e de viata,e de gașcă... îmi pare rău ca trebuie sa plec,ne ridicam și plecam spre locul unde ea o sa ma lase singur... o pup pe obraz și-i promit,ii spun,sper ca o sa ne mai întâlnim ..."




Iulie 2009

"Gânduri ...

Stau și ascult piesa "In your eyes",ma gândesc cum se închide sufletește și nu mai scoate o vorba,de parca un zid a fost creat intre noi,niciun mesaj,niciun telefon,nimic ... așteptarea e grea ... indiferenta e și mai grea.Pot sa fac ceva?Am greșit,știu îmi pare rău! dar sa nu stricam ceva frumos din pricina unor lucruri mărunte.E bine? Îți este bine ? Sughit mereu,știu ca ma pomenești în gând,gândurile tale zboară departe de locul unde te afli,toți avem o limita,știu,se pare ca eu am depășit limita altora,e ciudat sentimentul,o greșeala făcuta este iertata dar rămân urme ca în povestea cuiului bătut în lemn,tot ce-mi doresc e sa fie la fel de bine ca la început sau măcar pe aproape hmmm dar ce rost are dacă numai eu ma gândesc la asta,gândesc cât pt 2 și e obositor,poate vreau prea mult și mie mi se pare puțin,gândiri.... trăiri .... rămân cu ele și cu imaginea chipului zâmbăreț în minte ...
"

by 1acolo

Ganduri de suflet

Dacă am mai fi copii, am spune că iunie este luna cireșelor și am zumzăi entuziasmați de gustul bun al fructelor. Dar anii trec, iar luna cireșelor devine luna iluziilor și a despărțirilor.
Se termină și facultățile, iar o parte din visele frământate cu ani în urmă și-au atenuat strălucirea. Unii s-au îndrăgostit în timpul facultății și au renunțat la bursa din străinătate, mulți au devenit părinți și au renunțat la postul de lector universitar pe care îl vizau, alții ajung să divorțeze până își dau licența !!!!!!!! Şi se întreabă, cu o tristă retorică, unde este marea iubire și ce s-a ales de anii și de visele de până mai ieri..
Poze, jurăminte că se vor întâlni periodic, toate acestea îi ajută să treacă înflăcărați peste nodul din gât. Însă.....lunile trec, iar uitarea cade ca o brumă peste toate planurile.
Vine o vreme când îi privești melancolic în poze pe cei cu care ai împărțit cortul în practică, un timp care părea să nu se mai sfârșească niciodată.
Revederile din Gara de Nord, troleul 105, tramvaiul 25, au făcut parte din viață noastră de student și ne-au schimbat într-un fel viata.
Probabil ca avem o genă a iluziei. Genomul nostru este bine echipat, astfel n-am face față, emoțional , la atâta nostalgie. Cum i-am putea rezista lunii iunie fără visul că ne vom revedea colegii de suflet ?
Realizăm la un moment dat că fiecare s-a răspândit în câte un punct cardinal, că nimic nu mai e cum a fost , că distanta vindecă și ucide în egală măsură, că maturii din noi nu-i mai înțeleg pe copiii care am fost.
Probabil că luna iunie este, într-adevăr luna cireșelor. Dar ce gust aveau cireșele în copilărie și ce amărui devin ele peste ani, când sâmburii sunt din ce în ce mai ostili.......

Cu drag, colega voastră, care va rămâne aceeași peste ani,
DANA GEORGESCU