Ganduri de suflet

Dacă am mai fi copii, am spune că iunie este luna cireșelor și am zumzăi entuziasmați de gustul bun al fructelor. Dar anii trec, iar luna cireșelor devine luna iluziilor și a despărțirilor.
Se termină și facultățile, iar o parte din visele frământate cu ani în urmă și-au atenuat strălucirea. Unii s-au îndrăgostit în timpul facultății și au renunțat la bursa din străinătate, mulți au devenit părinți și au renunțat la postul de lector universitar pe care îl vizau, alții ajung să divorțeze până își dau licența !!!!!!!! Şi se întreabă, cu o tristă retorică, unde este marea iubire și ce s-a ales de anii și de visele de până mai ieri..
Poze, jurăminte că se vor întâlni periodic, toate acestea îi ajută să treacă înflăcărați peste nodul din gât. Însă.....lunile trec, iar uitarea cade ca o brumă peste toate planurile.
Vine o vreme când îi privești melancolic în poze pe cei cu care ai împărțit cortul în practică, un timp care părea să nu se mai sfârșească niciodată.
Revederile din Gara de Nord, troleul 105, tramvaiul 25, au făcut parte din viață noastră de student și ne-au schimbat într-un fel viata.
Probabil ca avem o genă a iluziei. Genomul nostru este bine echipat, astfel n-am face față, emoțional , la atâta nostalgie. Cum i-am putea rezista lunii iunie fără visul că ne vom revedea colegii de suflet ?
Realizăm la un moment dat că fiecare s-a răspândit în câte un punct cardinal, că nimic nu mai e cum a fost , că distanta vindecă și ucide în egală măsură, că maturii din noi nu-i mai înțeleg pe copiii care am fost.
Probabil că luna iunie este, într-adevăr luna cireșelor. Dar ce gust aveau cireșele în copilărie și ce amărui devin ele peste ani, când sâmburii sunt din ce în ce mai ostili.......

Cu drag, colega voastră, care va rămâne aceeași peste ani,
DANA GEORGESCU